In ultimile zile am inceput sa ma gandesc din ce in ce mai mult la ce inseamna sa traiesti, sa existi; numai asa poti atinge alti oameni si numai in viata iti poti  lasa amprenta pe o lume care, din punctul meu  de vedere, devine din ce in ce mai cruda si perfida. Am auzit acasa, la televizor si pe Internet despre moartea Madalinei Manole si desi varsta nu-mi permite sa spun ca sunt cel mai mare fan, ca om m-am umplut de tristete.

Madalina Manole canta si atingea sufletele oamenilor prin muzica, un lucru pe care si eu incerc sa-l fac. Cred cu tarie in valoarea unei vieti  omenesti si, poate in aceeasi masura, cred ca un om are responsabilitatea sa se chinuie, sa transpire si sa imbratiseze dorinta de a deveni mare. Avem responsabilitatea sa incercam sa devenim mai mari decat oricine altcineva, sa marcam, in mod pozitiv, lumea din jurul nostru.

In ciuda faptului ca viata ei s-a terminat atat de repede, cred ca Madalina a reusit sa devina mare, sa atinga niste culmi la care eu, acum, nu pot decat sa visez. Si numai prin prisma acestui sentiment de recunostinta si respect pot spune : Madalina, nu te voi uita!